Naduf lingvistic

Pula mea, n-am si eu un pix care sa scrie!
(10 dec. 2009)

Cerere

- Mami, acum ca am 4 ani si sunt mare, poti sa-mi iei si mie o pisica? Una adevarata. De mult imi doresc. Imi iei, mami?
- O sa luam o pisica, Matei, dar mai tarziu, acum e Clara mica, nu putem sa avem si pisica in casa. Nu ai vazut cum le trage de coada pe pisicile de la Bica? Mai bine mai asteptam sa mai creasca si ea, sa inteleaga ca le doare. Si in plus, unde o sa doarma noaptea? Ai tu grija de ea?
- Da, mami, cum sa nu, am eu grija de ea. Iar noaptea o bagam intr-o cutie de pisici, sa faca nani acolo.
- Cum, Matei, s-o bagi in cutie? N-o sa-i placa acolo, o sa fie trista si eu nu vreau pisici triste in casa.
- Of, bine, atunci o iau cu mine in pat. E mai bine asa?
- Mult mai bine.

Prima data la cinema

Ice Age 3 a fost primul film vazut de Matei la cinematograf. S-a intamplat prin mai, dar atunci nu am apucat sa scriu despre experienta asta. Azi si-a adus aminte de film, de fapt a readus in discutie dilema de atunci, pt. ca subiectul dinozauri la noi in casa este inca la ordinea zilei (mai nou am inceput sa achizitionam exemplare din seria shleich, in seara asta mi-a cerut pe un ton plangacios rau sa-i iau si unul albastru, sa caut mult, pana gasesc, ca lui ii plac tare mult dinozaurii albastri).

La cinematograf a stat cuminte si s-a uitat cu mare atentie la tot filmul. Nu a vrut insa sa tina ochelarii de 3d, probabil ca s-a speriat un pic. A retinut o gramada de detalii, dar cel mai tare l-a macinat urmatoarea intrebare: "De ce dinozaurii din Ice Age nu vorbeau si celelalte animale vorbeau?"

Azi m-a intrebat din nou si cum nu aveam chef sa inventez ceva l-am intrebat eu pe el ce crede, de ce nu vorbeau dinozaurii. Mi-a raspuns asa: "Eu cred ca nu vorbeau pt. ca nu i-a invatat nimeni! Toate animalele se speriau de ei asa ca nu stateau sa-i invete sa vorbeasca."
Simplu, nu?

Chestionar de gradinita

Azi am primit urmatoarea tema pt. acasa:

1. Considerati comunicarea ca fiind parte importanta in stabilirea unei relatii bune parinte-copil?
2. Care tip de parinte vi se potriveste cel mai bine?
- autoritar
- protector
- demisionar
- prieten
3. Care credeti ca este cel mai greu lucru in a fi copil?
4. Care credeti ca este cel mai greu lucru in a fi parinte?
5. Care este atitudinea copilului fata de dvs?
- iubitor
- sincer
- retras
- indiferent
6. Care sunt relatiile copilului dvs. cu alti copii?
- izolare
- agresivitate
- prietenie
- sociabilitate
- indiferenta
7. Cum reactioneaza copilul dvs. atunci cand a savarsit o fapta rea?
8. Ce pedepse obisnuiti sa acordati copilului atunci cand greseste?
9. Ce recompense obisnuiti sa acordati copilului?
10. Spuneti cel putin un lucru pe care l-ati descoperit recent la copilul dvs.
11. Completati spatiul de mai jos:
Copilul meu este .................................................
12. Ce activitati prefera copilul dvs.?
13. Ce activitati nu-i plac?
14. Ce reprezinta gradinita pt. dvs.?
15. Ce asteptari aveti de la acest cadru educational?
16. Ce sugestii/recomandari aveti pt. educatoarele care se vor ocupa de copilul dvs.?

Ma doare capul

- Ufff, ce ma doare capul!
- Te doare capul?
Fuck, asta nu-mi mai fusese servita pana acum. In primul moment am crezut ca e o idee preluata din vocabularul meu, pe mine ma doare capul des, dar cand a repetat inca o data si inca o data, deja intrasem la idei.
- Unde te doare capul?
- Aici. Il durea la tample si se tinea cu mainile amandoua de cap.
- De ce te doare capul, Matei? am intrebat asa intr-o doara, ce era sa-mi spuna, ca a baut prea multa bere sau vin, ca nu si-a luat cafeaua de dimineata ... ?
- Ma doare capul pt. ca tu vorbesti prea mult! Ti-am zis, mami, ca vorbesti prea mult.

Si totusi cred ca il durea capul. Evident nu pt. ca eu vorbesc prea mult, ci pt. ca il incoltise o viroza. Azi dimineata avea si febra maricica si nasul infundat.

Ce face copilul pt. o bomboana

Matei este mare amator de bomboane, de fapt de orice este dulce. Dar, in acelasi timp, stie si sa-si scape pielea de perdaful matern, dupa cum se va vedea mai jos.
Scena: parcul Kiseleff, dupa-amiaza tarziu, mai multe mamici cu mai multi copii cu varste intre 1 si 4 ani. Una din mamici aniverseaza azi 30 de ani, asa ca a adus o cutie cu bomboane si serveste cunoscutele din parc. Este servit si Matei, caci el este mare si are voie o bomboana. Apoi cutia este asezata pe o banca, nu pt. mult timp, pt. ca piticii de 1 an sunt toti calare pe cutie, cu Clara in frunte. In fine, dupa cateva miscari, una din mamici reuseste sa aseze cutia intr-un carucior cu spatele la toti copiii. Aparent nici unul din copii nu a vazut ce s-a intamplat cu cutia. Trec cateva minute si Matei incepe:
- Clara, vino repede sa-ti arat ceva. Haide, Clara, vino!
Cum surioara nu da semne ca ar vrea sa-l asculte Matei o ia de mana si ii sopteste, chipurile sa nu aud eu:
- Clara, hai sa-ti arat ceva, e ceva foarte frumos, o sa fie secretul nostru.
Clara merge de mana cu Matei spre caruciorul cu pricina. Matei, tot in soapta, conspirativ:
- Ia uite, Clara, ce e aici. Dar vezi ca nu mai avem voie sa luam.
Spune-i asta Clarei, care deja jubileaza toata cu ambele maini varate adanc in cutie. Cu pumnii plini de bomboane ea incearca sa o ia la fuga, moment la care Matei incepe operatiunea extragerea bomboanelor din mainile ei, incet si cu tactica, nu i le smulge, ii ia usurel una cate una mai multe bomboane. Apoi o ia la fuga dupa un copac si incepe sa le desfaca. Ma prefacusem ca nu vad nimic, dar la faza asta trebuia sa intervin asa ca am strigat la el:
- Matei, ce faci acolo? Nu ti-am zis ca nu mai ai voie sa iei bomboane?
- Mami, dar nu le-am luat eu, Clara le-a luat. Eu le-am luat de la ea, e mica si ea chiar nu are voie sa le manance, o doare burtica de la ele.

4 ani

(Voce inceata, conspirativa)
Mami, stii ce am putut eu sa fac? Ca eu sunt mare acum, am 4 ani, sunt puternic, mami, stii ce am putut eu sa fac?
(alerta)
- Ce-ai facut, Matei?
(liniste)
- Matei, ce-ai facut? Ce tampenie?
- Mami, am putut eu singur sa mut masina mea de scris, aia pe care mi-a dat-o tati, aia gri, mami! Am mutat singur geanta! Ti-am zis eu, mami, ca sunt puternic acum ca am 4 ani!
Masina aia de scris are cel putin 5 kile, aaaa!

matematica

- Tati trebuie sa-mi mai faca o surioara!
- Inca una? De ce? Nu iti ajunge Clara?
- Nu. Trebuie sa am trei surioare!
- Ai deja una. Ca sa ai trei cate sa-ti mai faca tati? (ignore ca doar tati e responsabil de producerea surioarelor, vroiam sa aud raspunsul la problema aritmetica)
- Minus cinci! Atatea trebuie sa-mi mai faca.

anunt

- Mami, te anunt ca prietenul meu, Matei mare, nu mai vine la gradinita. Nu stiu de ce nu mai vine. Cred ca se duce la scoala.
- Si tu nu ai alt prieten la gradinita? Nu mai e nici un baiat de care iti place?
- Nu, doar Matei imi placea. Matei cu Matei, impreuna.

WTF?

La cismea, Matei umpland cu apa niste sticle. Una din sticle se rastoarna, apa curge, copilul se uda putin. Reactie prompta:
FUCK!

Mda, nu e prea frumos, dar e inca bine, nu s-a auzit ceva neaos desi avem si din astea in vocabular (parintii, nu copilul, nu inca ...)

Doar o intrebare

Dimineata la 5.58, matei se trezeste, se pune in fund si:
- Tati, mai am o intrebare pentru tine!
Eu, rupt de somn:
- Mrmrmrmmmmm....
Matei:
- Eu nu mai dorm.

cu dedicatie pt. tati

tati, taci din gura, vreau sa am putina liniste. nu mai vorbi!
(3 ani si 8 luni fara 3 zile)

si cu putina diplomatie, cateva seri mai tarziu:
tati, nu mai vorbi ca se trezeste Clara!
(adica nu ma deranja, ma uit si eu linistit la un desen animat, taaaaaci odata din gura)

Comoara

In fiecare zi cand ma duc sa-l iau de la gradi am parte de o dovada de iubire.
- Luci, ti-am luat niste pietre, le-am pus in ghiozdanel. Sunt niste comori, sa vezi ce frumoase sunt. Sunt mari si albe, cum iti plac tie. Iti plac pietrele albe, nu?
- Da, mami, imi plac cele albe.
Si le scoate din ghiozdan si mi le indeasa in maini sau in geanta sau in buzunare. Educatoarea ofteaza si imi sopteste ca a trebuit sa-l opreasca din adunat, ca isi umpluse buzunarele si au negociat doar pt. doua sau trei.
Uneori imi spune trist ca nu a gasit nici o piatra destul de mare.
- S-au cam terminat pietrele mari. Dar mai caut eu maine.
Si eu in curand o sa caut pietris pt. refacerea zonei din curtea gradinitei afectate de pasiunea micului colectionar.

Mai are o comoara in ghiozdanel, un carnetel albastru in care e poza cu mami (aka permisul de bnr) sau poza cu tati (aka legitimatia de la facultate), niciodata amandoua, dar aproape intotdeauna una din ele, sa se uite cand i se face dor.

Call me Luci

Am devenit Luci. Si se pare ca asa o sa-mi ramana numele :)
- Sa vii repede, Luci! imi spune dimineata inainte sa plece la gradi
- Luciii, Luciii! se aude uneori noaptea si deseori dupa amiezele, cand se trezeste din somn.
- Tare te mai iubesc eu, Luci! Luci, ia-mi si mie masina asta. De fapt toate masinile, pe toate le vreau. Baga limba in gura, Matei si tine-o acolo, ca nu-ti mai cumpar nici o masina.

- Matei, cum o cheama pe mami? mai intreaba uneori a verificare Dida
- Ruxi. Si tati e Alex. Dar noi suntem pisici si mami e Luci.

Nu ma deranjeaza. Ma gandesc chiar sa mi-l pun in buletin, in locul deloc folositului meu prenume al doilea. Cei care ma cunosc si nu stiu povestea sunt putin socati, apoi rad in hohote, cei care nu ma cunosc, dar il aud pe Matei, cred ca asa ma cheama. Deci gata, l-am asimilat, e al meu, doar am si raspuns ieri in parc cand m-a strigat una din mamici Luci :))

Nu e greu!

Nu e greu la gradinita! Ne jucam, apoi mancam senvishel cu ceiut sau cu cacao, facem afise, iesim afara, apoi mancam din nou si vine mami. Nu e greu, vezi?

Astazi, Clara, eu ma duc la gradinita!

Anuntul a fost facut ieri, dar gradinita a inceput-o Matei pe 1 aprilie. Nu a fost cu pacaleala, l-am lasat plangand acolo si m-am trezit brusc singura in strada, in ploaie, nestiind ce sa fac. Am luat-o din loc fara o tinta clara, asteptand sa sune telefonul in orice moment si sa trebuiasca sa ma duc sa recuperez copilul isteric. Am intrat sa beau o cafea la cafeneaua de langa primarie si deja ma simteam mai bine; gustul proaspetei libertati dadea la cap sentimentului de vina ca abandonasem copilul. Dupa jumatate de ora am sunat si surpriza-surpriza Matei era vesel, nu plangea, manca o felie de cozonac cu cacao cu lapte.
Cand m-am dus sa-l iau l-am gasit insa din nou in lacrimi. Vroia sa-si ia acasa periuta de dinti si pasta, iar Andreea (educatoarea) incerca sa-i explice ca alea raman acolo si acasa are altele. Nu prea putea sa-l duca pe M de nas, el stia clar ca:
- Acasa am pasta de dinti mentolata si mie nu-mi place mentolatul. Eu o vreau pe asta. O aduc maine inapoi. Mami, mi-ai adus tort?
- Da, ti-am adus. Hai sa mergem, cumparam alta pasta de dinti pentru acasa, bine?
- Daaaa. Mami, dar ai intarziaaaaat. Oooooffff, mai mami, ai facut-o de oaie! Ai zis ca vii la pranz si ai venit dupa ce am mancat.
Il intrebasem dimineata ce vrea sa-i aduc cand vin la pranz sa-l iau si raspunsul socant a fost: "Tort! Vreau o felie mare de tort! Si tati sa-mi aduca diseara o masinuta din Cars".
Tortul mai merge, o prajitura ana pe zi nu face ditamai gaura in buget, dar pt. masinute am instaurat sistemul bulinutelor.
- Matei, in fiecare zi cand mergi la gradinita, daca esti cuminte, primesti o bulinuta rosie. La 5 bulinute capeti o masinuta.
- Of, e foarte mult. Dureaza foarte mult pana adun 5. Si eu vreau bulinute negre.
- Rosii sunt pt. cand esti cuminte, negre pt. cand nu esti cuminte. (chiar asa trebuie sa negociem orice?)

A doua zi a fost mai bine, ne-am pupat pe strada in fata portii si tot acolo a lacrimat, apoi m-a pus sa-i sterg lacrimile, sa intru cu el si sa-i fac cu mana la geamul de la bucatarie. A treia zi a plans acasa. In bucatarie l-au podidit lacrimile.
- Mami, mie imi vine sa plang nitel.
- Plangi, mami, daca asa iti vine.
- Dar eu vreau sa plang acasa. Si sa-mi stergi lacrimile. Si sa ma uit la 3 minimaxuri. Si sa ma duca tati la gradinita. Tu sa vii sa ma iei. Cu masina!
- De ce cu masina?
- Ca sa ajungi mai repede. Sa nu intarzii, mami!
- Incerc sa nu intarzii.
- Ieri de ce ai intarziat iar?
- A fost aglomerat, Matei, multe masini pe strada.
- Of, sper ca azi nu o sa fie aglomeratie.
Plecand cu tati isi inghitea lacrimile.

Si de atunci cam asa a fost in fiecare zi. Dimineata lacrimeaza putin acasa, la pranz e vesel si imi face morala ca iar am intarziat.

Somnul

Tare mult isi doreste Matei sa nu mai doarma dupa amiaza. In general cam o data pe saptamana ii reuseste schema. Ma anunta de cu dimineata "azi nu vreau sa dorm".
Astazi a fost ziua cu anuntul, desi nici ieri nu a dormit prea mult. Ne-am bagat insa in pat si i-am spus povestea, apoi s-a frichinit si s-a frichinit si s-a frichinit si intr-un final s-a asezat in fund si mi-a zis:
- Mai mami, eu am pierdut somnul.
- Unde l-ai pierdut?
- In burtica, s-a dus in burtica.
- Pai hai sa-l scoatem de acolo.
- Cum? Ca eu nu stiu cum sa-l scot din burtica.
- Daca stai cuminte si inchizi ochii o sa iasa din burtica.
- Da, dar nici asa nu iese. Eu cred ca nu iese.
- Eu zic ca da, Matei, hai sa incercam.
- Mami, mi-a venit o idee. Hai sa pornim sagetica (aka trenul de la Maria) si poate se sperie somnul de zgomot si iese.

Nuca necajita

Ce necajita e nuca asta, ia uite ce neagra e ...

Prilejul acestei cugetari a fost dat de o punga plina cu nuci adusa de bicu in scopul hranirii veveritelor din herastrau. O data cu venirea caldurii Matei si-a adus aminte ca exista si herastraul pe harta parcurilor colindate in frageda pruncie, asa ca a trebuit sa-l vizitam. In herastrau sunt multe veverite, aproate toate domesticite de foame. Vin si iti iau nucile din mana, iar asta ii place tare mult copilului. Asa ca am produs o punga de nuci si am pornit la hranirea turmei de bibite.
- Bibitzo, vino! Uite, am nuci, haide, ti-e foame. Hai, veveritoooo!
Si le ciocneste cu putere, sa auda doamnele. Si doamnele vin, iau nucile si fug rotindu-le repede intre labute. Matei e incantat la maxim. Mai scoate nuci si incepe iar strigarea. Deodata se opreste si se uita atent la una din nuci:
- Mami, ia uite nuca asta. Ce necajita trebuie sa fie, uite ce neagra e.

Future Biker

Acum 2 zile am fost la plimbare pe Titulescu. Multe magazine de copii si deci multe frustrari de adunat intr-un copil de 3 ani si jumatate: De ce nu-mi iei masina aia cu foc? Atunci hai sa luam motocicleta asta rosie, seamana cu Suzuki a mea. Ooofff, de ce nu e nici o masinuta din Cars aici?
Reducem putin nivelul supararii cu un "monstru" de la Megaimage (a se citi o testoasa ninja plina cu bombonele). Pe drum la intoarcere inca bodoganea de masinile cu foc care existau la piciul cand era el mic si pe care nu a vrut tati sa i le cumpere si uite ca azi nu mai erau acolo, vezi mami? La fiecare 20 de secunde ii spuneam hai, Matei, mai repede, da din picioare, hai, cand s-a oprit in fata magazinului showroom de harley davidson: intram aici, mami! Fie, de ce nu? Sa simta si aia din magazin ca au clienti, m-am gandit eu, si am deschis usa. Nu pot descrie in cuvinte fata radioasa a copilului. A pipait fiecare motor, a intrebat de tevile de esapament, de ce sunt doua, unde e rezervorul, pe unde se pune benzina, ce e cutia asta ... tanti vanzatoare a dat cuminte si amabila raspunsurile pe care le vroia Matei ... ne pregateam sa iesim din magazin cand a venit intrebarea:
- Care dintre ele este seriful motoarelor?
- Ha? a intrebat vanzatoarea
- Se-ri-ful mo-toa-re-lor, i-a silabisit cu o urma de incruntare Matei
- Aaaa, cred ca este ala negru de acolo
- Aha. Cand ma fac mare o sa-mi cumpar si eu unul albastru. Lui tati i-l iau pe asta negru si lui mami ... pe ala galben de acolo (ala galben de acolo era un scuter dincolo de usa, in alta zona, nuuu, nu era harley, mami nu are voie harley :))

Iti explic eu: broscutele ninja sunt intr-un film special. Pe care il gasesti pe o poza colorata. De fapt e o poza albastra. Daca nu se deschide apesi pe alta poza. Deci ai inteles!
(cum gasesti si dai drumul la un film pe youtube)

Uite, Clara, ce zici de camera mea? Iti aduc un animal? Ce zici de crocodilul asta? Iti convinge? Pe asta nu poti sa-l bagi in gura.

Monstrul din vis

Ieri dupa amiaza s-a trezit miorlaici.
- Stii ce nu am vazut eu de mult la calculatorul meu?
- Ce nu ai vazut, Matei?
- Little robots. Hai sa il vedem.
Pana sa porneasca laptopul cel vechi facut cadou copilului, pe cand se instala pe scaunel, brusc si dintr-o data niste lacrimi mari au inceput sa-i curga pe obraz.
- Ce-ai patit, mami? De ce plangi?
- Nu stiu, mi-a raspuns el printre sughituri.
- Hai, Matei, ai patit ceva?
- Nu. Nu stiu de ce curg lacrimile astea.
Mai tarziu, dupa little robots, mi s-a instalat in brate si tot dadea sa boceasca.
- Matei, spune-mi, te-a speriat ceva?
- Da. Am vazut ceva cand dormeam.
- Ce ai vazut?
- Nu stiu ce era, dar m-am speriat. Mi-e frica.
Dupa ce i-am explicat ca ce vede el in somn se cheama vis, ca unele sunt frumoase, dar altele sunt urate si te poti speria, dar ca nu sunt de-adevaratelea, a tras concluzia:
- Am visat urat. Am visat un monstru.
Iar seara, cand ne jucam de-a garajele pt. masinile din cars:
- Mai sunt speriat. Am visat un monstru.
- Pai si cum era monstrul?
- Era urat si mare. Era o pisica rea.
Miau!

Cum se fac oamenii?

5 februarie 2009. O zi cu aceleasi mici razboaie si aceleasi negocieri imi iei bricheta cu lanterna, de ce nu-mi iei, vreau bricheta cu lanterna. Dupa pranz ne bagam in pat in timp ce Clara iese afara pt. a doua runda de nani in miscare. Matei vrea o poveste cu crocodili, apoi il rog sa se culce caci eu am niste treaba la calculator. Ma apuc de butonat, in timp ce el se frichineste de pe o parte pe cealalta, se intinde sa mai porneasca o data steluta, iar se intoarce, se pune cu fundul in sus etc.
- Matei, culca-te. Hai, dormi, lucreaza si mami ceva, apoi cand te trezesti ne jucam.
- Bine, mami. Auzi, mami, imi spui si mie ceva? Imi explici?
- Ce vrei sa-ti explic? Pun laptopul jos si ma intorc spre el, curioasa ce vrea de data asta sa ma intrebe.
- Mami, cum se face tati?
Desi pricep in cateva milisecunde ce intreaba de fapt vreau sa fiu sigura sigura si il intreb daca vrea sa stie cum face tati ceva anume sau ce.
- Nu, mami. Cum se face tati? Cum se fac oamenii?
Deseori ma gandeam cum o sa formuleze intrebarea despre reproducere si credeam ca o sa fie legata de bebelusi, ca o sa ma intrebe cum apar bebelusii. Dar cum se fac oamenii si mai ales cum se face tati e deja la un nivel superior.
Ii spun ca asa cum planta noastra din ghiveci a crescut din seminte (ce noroc, chiar cu cateva zile in urma ii aratasem primele frunzulite si el se bucurase tare) tot asa si oamenii cresc din doua seminte, una de la mami si una de la tati, la mamicile lor in burtica. Il intreb daca isi aminteste de burta mare a lui mami. Acolo crestea surioara si tot acolo ai crescut si tu, ii spun. Niciodata cat am fost gravida nu a fost curios cu privire la burta mea, chiar se supara daca cineva il intreba ce are mami in burtica, sau daca ii spunea de viitorul bebelus. Acum accepta bucuros explicatia si ma intreaba:
- Si imi placea acolo?
- Da, cred ca iti placea mult. Din cand in cand dadeai din picioare si ma loveai.
- Si tu ce faceai? rade el
- Iti spuneam "ce faci, nazdravanule, acolo?"
- Si Clara dadea din picioare?
- Da, si ea.
Are o fatuca multumita si radioasa.
- Mai vrei sa stii ceva, Matei?
- Nu.
Deocamdata nu. Astept cu nerabdare sa ma intrebe cum ajunge seminta de la tati sa se imprieteneasca cu cea de la mami, dar asta va fi intr-un episod viitor, acum inca digera informatiile primite.

Cu doi copii

C este fascinata de fratele ei. Daca e s-o faca cineva sa rada, Matei este acela. Apoi, ia uite ce de lucruri poate face el, ce, eu nu pot? Ia sa incerc ... hmmm, sunt aproape in picioare, daca as putea sa ma asez singura in fund n-as mai avea nici o problema, ma descurc cu barele de la pat. Dar nu-mi reuseste sa ma asez in fund singura,fir-ar sa fie, asa ca abordez problema ridicatului la verticala din alta pozitie, pe burta imi adun picioarele sub mine, ma ridic pe genunchi si da, ma batai inainte si inapoi. Uraaa!
Si nu are inca 6 luni, doamne, ce ne asteapta. Si imi era teama ca o sa fie mai leguma decat M.
Daca Matei vorbea cu "t" si mai intai a zis tata, apoi peste muuulte luni mimi si mami, ea zice "mmme mmee", chiar "mmaaam" a tipat la mine azi cand defilam prin fata ei si nu o bagam in seama.

Seara il las la joaca singur si ma duc s-o culc pe C. Stiu ca nu dureaza mult si vine:
- Mamiii, esti aici? (in soapta din usa)
- Da, sunt aici.
- Nu stiam ca esti aici. Ce faci? continua soapta plus 2 pasi grei pe parchet in camera. Mami, Clara nu doarme inca, are ochii deschisi (hai nu zau, si eu care credeam ca tipa in somn)
- O culc pe surioara. Hai, du-te, ca vin si eu repede.
- Of, bineee. Dar, mami, sa stii ca e o musca in camera mare.
- Ce musca, Matei? De unde musca?
- A venit o musca, a deschis geamul si a intrat. Acum cred ca a iesit, dar mi-e frica. Vino si tu, hai te rog.
Tot dialogul are loc in soapta, desi Clara e cu ochii cat cepele si deja rade amuzata. Faza se repeta o data, de 2, de 3 ori, depinde cat de cooperanti sunt cei doi, apoi in sfarsit copilul mic binevoieste sa se culce.

- Gata, Matei, ce facem acum?
- Ai culcat-o pe surioara?
- Da.
- Si doarme?
- Da. Hai, ne jucam, mancam, ce facem?
- Ne jucam. Cu masinile din Cars.
- Nu vrei sa desenam?
- Nu. Vreau sa ne jucam. Hai sa ne jucam cu masinile din Cars.
- Bine, dar incet, sa nu se trezeasca ...
- Misi pisi, completeaza el.

De ceva vreme este foarte iubitor. Vine si ma pupa, iar daca ma supar pe el imediat ma pupa pe mana si ma intreaba "ti-a trecut, Lucica?".
De cu dimineata anunta "azi ies cu mami". Si daca incerc timid sa propun o alternativa la program se supara si zice "eu vreau cu tine, nu intelegi? Mie imi place de tine. Tu esti prietena mea". Si apoi mai tipa si nr. 2 la mine "mmmam" si uite asa nu stiu cand trece ziua intre doua minuni.

Cheers!

Draga Matei,

Ai 3 ani si 4 luni azi si cam acum 3 ani am scris prima data ceva public pe un blog care intre timp a disparut. Acum 3 ani te intorceai mandru de pe spate pe burta cu aceeasi determinare cu care acum iti afirmi pozitia in diferite chestiuni :)
Azi ne-am delectat cu o saorma buna de dristor. In Kiseleff, pe o banca, am mancat toti trei, iar tu ai fost un pic suparat ca tati nu a cumparat saorma si pt. surioara. Suntem foarte mandri de tine si de relatia ta cu Clara, esti un fratior tare bun si grijuliu.
Chiar acum tu dormi dupa ce mi-ai declarat ca nu vrei sa te culci, ca vrei sa te joci, ca de fapt e mai bine daca nu te culci pt. ca ai mai mult timp de joaca si de uitat la pisicute, adica gay purree. Te-am tinut in brate, ai adormit asa si cu greu m-am desprins de tine, dar trebuia pt. ca domnisoara scandal vroia sa manance. Ma intorc insa in cateva momente langa tine.

Te iubeste Lucica :)

Mai Diduta ...

... imi cer scuze ca trebuie sa te pup, dar eu nu vreau sa te pup!

Mai tarziu supararea a fost maxima, Diduta a indraznit sa plece acasa cu ceasul propriu, pus bine de Matei intr-o tescherea:
- Ooofff, de ce a furat Dida ceasul?
- Cum sa-l fure, era ceasul ei, ti l-a imprumutat doar. L-a luat cand a plecat acasa, ii trebuia.
- Ba nu, era ceasul meu. Eu il pitisem in gentuta bine si ea l-a furat. Sau l-am pierdut cumva in parc?
- Nu l-ai pierdut in parc, si l-a luat Dida inapoi, e ceasul ei.
- Ooofff, nu trebuia.

De ceva vreme, sa tot fie o luna, Matei e intr-o faza in care diminutiveaza pe toata lumea: bicuta, biculetul, Diduta, focuta, aiuta. Mai avem un joc, suntem pisici, mai precis pisicile bunicii. El este Sica, eu sunt Lucica, iar tati este Lisa :) in diminutivare Lizuca. E un pic aiurea cand in parc si in magazine se aude "Ia uite, Lucica ...". Nici in vis nu visam ca voi ajunge sa fiu chemata Lucica, brrr.

Zapada portocalie

In sfarsit, zapada mult asteptata de craciun a venit azi. Ninge, cand mai rar, cand cu fulgi mari. A inceput cand eram afara cu Matei, pe la pranz. Eram in kiselef cand primul fulg a aterizat pe mana lui.
- Uite, Matei, a inceput sa ninga.
- Daaa, zise el cu o voce mirata.
Nu a mai vrut sa se dea pe tobogan.
- E prea frig, a zis, mi-e frig peste tot.
- Unde ti-e frig, Matei?
- La manute si la piele. Peste tot. Vreau acasa. Acasa e cald.
Pe drum i-a venit o idee.
- Poate a intrat zapada si in casa la noi. Sa facem mingiute din ea.
- Nu are cum sa intre, e geamul inchis, i-am taiat eu elanul (uneori sunt asa de rea).
- Poate l-a lasat Dida deschis. Sa gasesc zapada la mine in camera.
- Matei, zapada se topeste la caldura, se face apa.
- Oooofff (cata dezamagire e in of-ul asta, imi intra direct in inima)
Mai mergem nitel si fulgii sunt tot mai desi. Matei inchide ochii si bodogane ceva de pe bicicleta. Apoi cu voce tare:
- Da' eu nu vreau sa fie din apa zapada. Nu-mi place, ma ud.
- Dar daca ar fi din suc ar fi mai bine? intreb eu.
- Daaa, rade el (in sfarsit mama s-a hotarat sa se joace).
Ideea ii surade si cateva minute croseteaza la ea:
- Vreau sa fie din suc de ... portocale ... sa fie zapada portocalie. Si dulce. Iti dai seama, ce misto?
...
- Daca a acoperit zapada masina lui tati? trebuie s-o curete ... cum mai mergem noi cu masina?
....
- Abia astept sa vad daca s-a pus zapada pe gluga de la bluza verde. Bluza verde e pe el, si da, zapada e pe gluga, dar pana o sa intram in casa o sa se topesca. Ii propun o poza, ca sa imortalizam zapada de pe gluga.

Inceput de an

A venit si 2009. Am ramas singuri acasa, fetele si Matei, si incercam sa facem un program mai strict si o rutina acceptabila. Deocamdata nu ne reuseste decat o rutina neacceptabila: Matei nu mai iese afara dimineata ci pe la pranz, Clara doarme haotic si numai pe-afara (chiar si la minus cateva grade zilele astea). Ma fac ca nu aud stranuturile si raguseala in speranta secreta ca vor pleca fara mare tam-tam.
In plus, cel mare ma cam fenteaza cu somnul de dupa-amiaza. Si se uita la minimax mult mai mult decat as vrea.

De 2 zile Matei e obsedat de monstri. Am avut o discutie explicativa, in urma careia copilul a emis urmatoarele:
- Vreau poveste cu monstri!
- Vreau bluza cu monstri! Uite, mami, asta e o bluza cu monstru, nu? (haha, e un tricou cu un schelet, oare cine s-o fi gandit sa puna asta pe o bluza de copil de 3 ani?) Ce misto e, o vreau.

Tiptil s-au mai produs niste schimbari de comportament. Isi doreste compania copiilor, in parc e suparat daca nu e nici un copil la tobogane. A inceput sa-si faca singur jocuri, imagineaza tot felul de situatii, joaca teatru (pe roluri si cu intonatie), are grija mare de bebelusul Ghita, dar numai cand e cu Dida. Inca n-am deslusit de ce atunci cand e cu Dida se joaca de-a parintele (cu noi niciodata) si cum de se manifesta cu drag fata de C, gen "vreau s-o tin numai eu de manuta la vara cand o sa mergem in parc" sau cum o lasa sa-l atinga si chiar o mai mangaie si el. Hmmm.