Mai Diduta ...

... imi cer scuze ca trebuie sa te pup, dar eu nu vreau sa te pup!

Mai tarziu supararea a fost maxima, Diduta a indraznit sa plece acasa cu ceasul propriu, pus bine de Matei intr-o tescherea:
- Ooofff, de ce a furat Dida ceasul?
- Cum sa-l fure, era ceasul ei, ti l-a imprumutat doar. L-a luat cand a plecat acasa, ii trebuia.
- Ba nu, era ceasul meu. Eu il pitisem in gentuta bine si ea l-a furat. Sau l-am pierdut cumva in parc?
- Nu l-ai pierdut in parc, si l-a luat Dida inapoi, e ceasul ei.
- Ooofff, nu trebuia.

De ceva vreme, sa tot fie o luna, Matei e intr-o faza in care diminutiveaza pe toata lumea: bicuta, biculetul, Diduta, focuta, aiuta. Mai avem un joc, suntem pisici, mai precis pisicile bunicii. El este Sica, eu sunt Lucica, iar tati este Lisa :) in diminutivare Lizuca. E un pic aiurea cand in parc si in magazine se aude "Ia uite, Lucica ...". Nici in vis nu visam ca voi ajunge sa fiu chemata Lucica, brrr.