Ce culoare e?

E o dimineata de luni ploioasa. S-a schimbat si ora si deci ne-am trezit mai devreme dupa noua ora, iar Matei e in plina verva miorlaicioasa.
- Mamiiii, mamiii aici. Tutu a bidol! Mamiiiiii!
- Stai un pic, Matei. Mami face cafea, ceai si paine prajita cu branza.
Degeaba. Azi nu are deloc chef de concesii, deci mami trebuie sa vina odata si sa dea drumul la filmul pe care am ajuns cu totii sa-l stim pe dinafara "Thomas si prietenii lui - calea spre noi destinatii". Oare cine m-o fi pus sa cer filmul asta? Si cine m-o fi pus sa i-l si arat lui Matei? Blestem in gand momentul de slabiciune care m-a facut sa il introduc pe G in lumea minunata a trenurilor cu fete rotunde sau patrate (dupa cum sunt alimentate - cu carbune sau motorina) si dau drumul resemnata la calculator.
Intre timp, sacait de strigatele infantului, se da jos din pat si tati.
- Cine vine? Tati! intreaba si isi raspunde singur Matei.
Uraaa! Acum pot si eu sa-mi vad de treaba in bucatarie. Din camera cu televizorul se aud rasete, apoi ordine, apoi miorlaieli, apoi tanguiri, apoi din nou rasete. Si tot asa.

Vin cu mancarea, dar azi e ziua cu "NU".
- Macale nuuuu.
- Hai, Matei, macar gusta.
- Nuuuuu

Bine. Azi nu mancam. Reluam - rasete, porunci strigate, miorlaieli, tanguiri la refuzul parintesc. Nimic nu-i convine, iar dragostea pt. "aia" e tot mai mare.
- Ce-are frate? O fi de la varsta, dar cred ca il si sacaie ceva. Ii iese vreo masea? intreaba partea paterna.
Ha! Simt cum ceata se ridica, in gura Mateiului se vede un colt alb stralucitor in partea stanga jos. Brusc, copilul a redevenit minunat, iar noi mult mai intelegatori. Totul e chestie de perspectiva.

De ceva vreme Matei are preferinte vestimentare. Mai intai s-au manifestat la nivel de bluze, dar in ultimul timp s-au extins pana la nivel de pampers. Sa-l imbraci e un adevarat exercitiu de rabdare si negociere, care se poate incheia si cu mici razboaie.
- Asta nu, asta nu, nici asta! Pampersii zboara unul cate unul. Matei e meticulos si ii aseaza stive dupa poze.
- Ce zici de unul cu mau-mau? imi incerc norocul.
- Nu. Pepel cu susuletz.
- Bine, uite unul cu ursulet. Hai sa ne imbracam!
- Nuuuuuu.
- Pai nu ai vrut cu ursulet?
- Nuuuuuuu
- Matei, alege te rog. Cu ursulet sau cu mau-mau?
- Cu au-au.
- Bine. Hai odata! dau sa-i pun pampersul, dar revolta:
- Nuuuu. Tataaa, tata pune.
OK. Macar are scutecul pus. E un pas important, dar deja mi-am pierdut rabdarea. Ma resemnez atunci cand nu vrea nici unul din body-urile cumparate cu o zi in urma, ii pun tot unul vechi si mic care abia se mai inchide, apoi il iau pe sus si ii trag pantalonii, repede pana nu se prinde punem si bluza, mai sunt ciorapii, ghetele si haina, dar stam bineee. Mai nasol e ca vrea sa iasa cu punga de bodyuri M&S la plimbare :)

Am iesit. Conducem pe tati pana la gang, cu escala la magazinul de unde trebuie sa cumpere Matei "biki buni", adica eugenii. Eugeniile nu se mananca decat in parc pe bancuta, in cazul de fata la primarie pe bancuta.
- Matei, vrei si mar?
- Da. Man cu biki.
Apoi uitandu-se spre cer:
- Nu poua.
- Da, Matei, nu ploua.
- Nu e nici soare.
- Asa e, nu e nici soare. E innorat cerul. Soarele e in spatele norilor si nu se vede.
- E vant.
(weather boy te face mama)

Terminam de mancat si ne continuam plimbarea pe Titulescu. Frumoasa strada, pacat ca are atatea magazine pt. copii. Deja la piciul avem o mica criza. In vitrina se vede rosie stralucitoare o olita ca cea de acasa. Evident, "oitza" trebuie cumparata si evident frustrarea e mare cand mama refuza. Asa ca afara, odata cu ploaia, se porneste furtuna:
- Mami batze.
- Nu, Matei, pe mami o dor mainile si spatele, nu poate sa te duca in brate.
Dialogul se repeta, apar si lacrimile, se agata de picioarele mele, in final se lasa convins ca singura solutie e sa mearga singur. Face 3 pasi, se opreste si zice:
- Pana aici. Mami batze.
Aaaaaaa! [emoticon cu ala care se da cu capul de pereti]
- Matei, nu se poate. Barbatii nu merg la mama in brate. L-ai vazut tu pe tati ca sta la mama in brate pe strada? (deja chicoteam la imaginea sotului din dotare in brate la soacra)
- Da
- Ba tati merge pe jos. Si tu mergi pe jos, ca esti barbat mare. Nu esti barbat?
- Da
Uau, doi de da la rand, desi nu e clar ce inseamna ultimul, iar primul e tot un fel de nu :), deja e progres.

Pornim agale prin ploaie. Ne uitam la copiii de la scoala 3 care joaca fotbal, urcam si coboram de nenumarate ori treptele si rampele de la bancile de pe titulescu, ajungem pe strada cu case. Ploua tot mai tare, dar nu ne deranjeaza. Mai ales ca ne putem minuna de burlane si de apa care curge din ele. Brusc, lui Matei ii vine o idee:
- Mama, spate
- Ceeee? (oare chiar crede ca o sa-l iau in spate?)
- Mama, spate. Misto.
Imi pica fisa cu mult zgomot.
- Vrei sa facem marsul piticilor in sir indian?
- Daaaaa. Bai, mami ... nimic ...
- Nu stii! completez eu.
Nu stiu cum aratam mergand prin ploaie, eu in fata si el in spate, leganandu-ne si cantand tare "ai-hi, ai-ho, suntem pitici misto" si nici nu vreau sa-mi imaginez. La un moment dat:
- Mami, stop. Ce culoare e asta? Tinea in mana o frunza verde si se minuna tot: Ce culoare e asta, mami?
- E verde.
- Gasim altu' ve'de
Mda, Matei, dar in afara de frunze, garduri si cosuri de gunoi nu se zareste nimic verde la orizont. In schimb, se gasesc o multime de alte frunze in culorile toamnei, asa ca situatia e salvata. Am facut jumatate de ora prin ploaie, suntem uzi dar fericiti. Acasa imi spune de cum intram pe usa "Bebe ba'bat. Mami batze nuuu".
Ce-o sa mai fie seara? Pai doar inventarierea minutioasa a baltilor de pe strada :)