Lilypie Kids Birthday tickers
Lilypie Fourth Birthday tickers

vineri, 30 ianuarie 2009

Cu doi copii

C este fascinata de fratele ei. Daca e s-o faca cineva sa rada, Matei este acela. Apoi, ia uite ce de lucruri poate face el, ce, eu nu pot? Ia sa incerc ... hmmm, sunt aproape in picioare, daca as putea sa ma asez singura in fund n-as mai avea nici o problema, ma descurc cu barele de la pat. Dar nu-mi reuseste sa ma asez in fund singura,fir-ar sa fie, asa ca abordez problema ridicatului la verticala din alta pozitie, pe burta imi adun picioarele sub mine, ma ridic pe genunchi si da, ma batai inainte si inapoi. Uraaa!
Si nu are inca 6 luni, doamne, ce ne asteapta. Si imi era teama ca o sa fie mai leguma decat M.
Daca Matei vorbea cu "t" si mai intai a zis tata, apoi peste muuulte luni mimi si mami, ea zice "mmme mmee", chiar "mmaaam" a tipat la mine azi cand defilam prin fata ei si nu o bagam in seama.

Seara il las la joaca singur si ma duc s-o culc pe C. Stiu ca nu dureaza mult si vine:
- Mamiii, esti aici? (in soapta din usa)
- Da, sunt aici.
- Nu stiam ca esti aici. Ce faci? continua soapta plus 2 pasi grei pe parchet in camera. Mami, Clara nu doarme inca, are ochii deschisi (hai nu zau, si eu care credeam ca tipa in somn)
- O culc pe surioara. Hai, du-te, ca vin si eu repede.
- Of, bineee. Dar, mami, sa stii ca e o musca in camera mare.
- Ce musca, Matei? De unde musca?
- A venit o musca, a deschis geamul si a intrat. Acum cred ca a iesit, dar mi-e frica. Vino si tu, hai te rog.
Tot dialogul are loc in soapta, desi Clara e cu ochii cat cepele si deja rade amuzata. Faza se repeta o data, de 2, de 3 ori, depinde cat de cooperanti sunt cei doi, apoi in sfarsit copilul mic binevoieste sa se culce.

- Gata, Matei, ce facem acum?
- Ai culcat-o pe surioara?
- Da.
- Si doarme?
- Da. Hai, ne jucam, mancam, ce facem?
- Ne jucam. Cu masinile din Cars.
- Nu vrei sa desenam?
- Nu. Vreau sa ne jucam. Hai sa ne jucam cu masinile din Cars.
- Bine, dar incet, sa nu se trezeasca ...
- Misi pisi, completeaza el.

De ceva vreme este foarte iubitor. Vine si ma pupa, iar daca ma supar pe el imediat ma pupa pe mana si ma intreaba "ti-a trecut, Lucica?".
De cu dimineata anunta "azi ies cu mami". Si daca incerc timid sa propun o alternativa la program se supara si zice "eu vreau cu tine, nu intelegi? Mie imi place de tine. Tu esti prietena mea". Si apoi mai tipa si nr. 2 la mine "mmmam" si uite asa nu stiu cand trece ziua intre doua minuni.

marți, 13 ianuarie 2009

Cheers!

Draga Matei,

Ai 3 ani si 4 luni azi si cam acum 3 ani am scris prima data ceva public pe un blog care intre timp a disparut. Acum 3 ani te intorceai mandru de pe spate pe burta cu aceeasi determinare cu care acum iti afirmi pozitia in diferite chestiuni :)
Azi ne-am delectat cu o saorma buna de dristor. In Kiseleff, pe o banca, am mancat toti trei, iar tu ai fost un pic suparat ca tati nu a cumparat saorma si pt. surioara. Suntem foarte mandri de tine si de relatia ta cu Clara, esti un fratior tare bun si grijuliu.
Chiar acum tu dormi dupa ce mi-ai declarat ca nu vrei sa te culci, ca vrei sa te joci, ca de fapt e mai bine daca nu te culci pt. ca ai mai mult timp de joaca si de uitat la pisicute, adica gay purree. Te-am tinut in brate, ai adormit asa si cu greu m-am desprins de tine, dar trebuia pt. ca domnisoara scandal vroia sa manance. Ma intorc insa in cateva momente langa tine.

Te iubeste Lucica :)

vineri, 9 ianuarie 2009

Mai Diduta ...

... imi cer scuze ca trebuie sa te pup, dar eu nu vreau sa te pup!

Mai tarziu supararea a fost maxima, Diduta a indraznit sa plece acasa cu ceasul propriu, pus bine de Matei intr-o tescherea:
- Ooofff, de ce a furat Dida ceasul?
- Cum sa-l fure, era ceasul ei, ti l-a imprumutat doar. L-a luat cand a plecat acasa, ii trebuia.
- Ba nu, era ceasul meu. Eu il pitisem in gentuta bine si ea l-a furat. Sau l-am pierdut cumva in parc?
- Nu l-ai pierdut in parc, si l-a luat Dida inapoi, e ceasul ei.
- Ooofff, nu trebuia.

De ceva vreme, sa tot fie o luna, Matei e intr-o faza in care diminutiveaza pe toata lumea: bicuta, biculetul, Diduta, focuta, aiuta. Mai avem un joc, suntem pisici, mai precis pisicile bunicii. El este Sica, eu sunt Lucica, iar tati este Lisa :) in diminutivare Lizuca. E un pic aiurea cand in parc si in magazine se aude "Ia uite, Lucica ...". Nici in vis nu visam ca voi ajunge sa fiu chemata Lucica, brrr.

joi, 8 ianuarie 2009

Zapada portocalie

In sfarsit, zapada mult asteptata de craciun a venit azi. Ninge, cand mai rar, cand cu fulgi mari. A inceput cand eram afara cu Matei, pe la pranz. Eram in kiselef cand primul fulg a aterizat pe mana lui.
- Uite, Matei, a inceput sa ninga.
- Daaa, zise el cu o voce mirata.
Nu a mai vrut sa se dea pe tobogan.
- E prea frig, a zis, mi-e frig peste tot.
- Unde ti-e frig, Matei?
- La manute si la piele. Peste tot. Vreau acasa. Acasa e cald.
Pe drum i-a venit o idee.
- Poate a intrat zapada si in casa la noi. Sa facem mingiute din ea.
- Nu are cum sa intre, e geamul inchis, i-am taiat eu elanul (uneori sunt asa de rea).
- Poate l-a lasat Dida deschis. Sa gasesc zapada la mine in camera.
- Matei, zapada se topeste la caldura, se face apa.
- Oooofff (cata dezamagire e in of-ul asta, imi intra direct in inima)
Mai mergem nitel si fulgii sunt tot mai desi. Matei inchide ochii si bodogane ceva de pe bicicleta. Apoi cu voce tare:
- Da' eu nu vreau sa fie din apa zapada. Nu-mi place, ma ud.
- Dar daca ar fi din suc ar fi mai bine? intreb eu.
- Daaa, rade el (in sfarsit mama s-a hotarat sa se joace).
Ideea ii surade si cateva minute croseteaza la ea:
- Vreau sa fie din suc de ... portocale ... sa fie zapada portocalie. Si dulce. Iti dai seama, ce misto?
...
- Daca a acoperit zapada masina lui tati? trebuie s-o curete ... cum mai mergem noi cu masina?
....
- Abia astept sa vad daca s-a pus zapada pe gluga de la bluza verde. Bluza verde e pe el, si da, zapada e pe gluga, dar pana o sa intram in casa o sa se topesca. Ii propun o poza, ca sa imortalizam zapada de pe gluga.

Inceput de an

A venit si 2009. Am ramas singuri acasa, fetele si Matei, si incercam sa facem un program mai strict si o rutina acceptabila. Deocamdata nu ne reuseste decat o rutina neacceptabila: Matei nu mai iese afara dimineata ci pe la pranz, Clara doarme haotic si numai pe-afara (chiar si la minus cateva grade zilele astea). Ma fac ca nu aud stranuturile si raguseala in speranta secreta ca vor pleca fara mare tam-tam.
In plus, cel mare ma cam fenteaza cu somnul de dupa-amiaza. Si se uita la minimax mult mai mult decat as vrea.

De 2 zile Matei e obsedat de monstri. Am avut o discutie explicativa, in urma careia copilul a emis urmatoarele:
- Vreau poveste cu monstri!
- Vreau bluza cu monstri! Uite, mami, asta e o bluza cu monstru, nu? (haha, e un tricou cu un schelet, oare cine s-o fi gandit sa puna asta pe o bluza de copil de 3 ani?) Ce misto e, o vreau.

Tiptil s-au mai produs niste schimbari de comportament. Isi doreste compania copiilor, in parc e suparat daca nu e nici un copil la tobogane. A inceput sa-si faca singur jocuri, imagineaza tot felul de situatii, joaca teatru (pe roluri si cu intonatie), are grija mare de bebelusul Ghita, dar numai cand e cu Dida. Inca n-am deslusit de ce atunci cand e cu Dida se joaca de-a parintele (cu noi niciodata) si cum de se manifesta cu drag fata de C, gen "vreau s-o tin numai eu de manuta la vara cand o sa mergem in parc" sau cum o lasa sa-l atinga si chiar o mai mangaie si el. Hmmm.