Zapada portocalie

In sfarsit, zapada mult asteptata de craciun a venit azi. Ninge, cand mai rar, cand cu fulgi mari. A inceput cand eram afara cu Matei, pe la pranz. Eram in kiselef cand primul fulg a aterizat pe mana lui.
- Uite, Matei, a inceput sa ninga.
- Daaa, zise el cu o voce mirata.
Nu a mai vrut sa se dea pe tobogan.
- E prea frig, a zis, mi-e frig peste tot.
- Unde ti-e frig, Matei?
- La manute si la piele. Peste tot. Vreau acasa. Acasa e cald.
Pe drum i-a venit o idee.
- Poate a intrat zapada si in casa la noi. Sa facem mingiute din ea.
- Nu are cum sa intre, e geamul inchis, i-am taiat eu elanul (uneori sunt asa de rea).
- Poate l-a lasat Dida deschis. Sa gasesc zapada la mine in camera.
- Matei, zapada se topeste la caldura, se face apa.
- Oooofff (cata dezamagire e in of-ul asta, imi intra direct in inima)
Mai mergem nitel si fulgii sunt tot mai desi. Matei inchide ochii si bodogane ceva de pe bicicleta. Apoi cu voce tare:
- Da' eu nu vreau sa fie din apa zapada. Nu-mi place, ma ud.
- Dar daca ar fi din suc ar fi mai bine? intreb eu.
- Daaa, rade el (in sfarsit mama s-a hotarat sa se joace).
Ideea ii surade si cateva minute croseteaza la ea:
- Vreau sa fie din suc de ... portocale ... sa fie zapada portocalie. Si dulce. Iti dai seama, ce misto?
...
- Daca a acoperit zapada masina lui tati? trebuie s-o curete ... cum mai mergem noi cu masina?
....
- Abia astept sa vad daca s-a pus zapada pe gluga de la bluza verde. Bluza verde e pe el, si da, zapada e pe gluga, dar pana o sa intram in casa o sa se topesca. Ii propun o poza, ca sa imortalizam zapada de pe gluga.